Filiala Județeană Bihor „Gl. Traian Moșoiu”

În perioada 12 – 16 septembrie un grup de membrii ai ANCMRR-Bihor „Gl. Traian Moșoiu” au efectuat o excursie superbă de 5 zile,  în zona Clisurii Dunării. Firma „Airbustrans” care ne-a pus la dispoziție mijocul de transport si ghidul, în persoana d-nei Simona Monoszesa, au  contribuit la reușita acestei drumeții, mult apreciată de întregul grup, fapt ce ne-a facut să ne gândim deja la urmatoarea excursie.

Plecând de la Oradea, am ajuns la Reșița, unde am vizitat Muzeul locomotivelor, un muzeu amenajat în aer liber, unde am văzut prima locomotivă cu abur, fabricată în 1872 , la Reșița și multe alte exemplare, martore ale istoriei transporturilor feroviare din țara noastră.Ne-am continuat călătoria spre Orșova și apoi spre Eșalnița unde am avut 4 nopți de cazare la Pensiunea „La Ponton”.

A doua zi am pornit spre Orșova să vizităm Muzeul hidrocentralei Porțile de Fier I. Muzeul are mai multe compartimente (le-am numit eu): unul care prezintă vestigii istorice și informații geologice, unul care explică modul în care s-a construit hidrocentrala, altul cu imagini ale utilajelor industriale din hidrocentrală și punctul de maxima atracție: vizita în sala turbinelor. Am apreciat grandoarea acestei minunate realizări a tehnologiei românești și am fost impresionați de efoturile depuse de constructorii acestei uzini electrice. Ecluzele care dau funcționalitate transportului fluvial pe bătrânul Danubiu a fost un alt punct de atracție care ne-a reținut atenția.

La prânz am plecat spre orășelul Kladovo din Serbia unde am servit câte o delicioasă pleșcăviță , preparat culinar specific Serbiei. O plimbare prin orășelul de pe malul sârbesc al Dunării și pe faleza fluviului, a completat ziua . Ne-a impresionat ospitalitatea personalului din localul în care am servit masa, modul de comportare a grănicerilor sârbi, toți vorbindu-ne într-o limbă română nu perfectă dar spusă cu multă amabilitate. Dacă tot eram la Dunăre nu aveam cum să nu facem o călătorie de două ore și jumătate cu șalupa pe Dunăre de la Orșova și să admirăm pe lângă Cazanele Mici și mari, mănăstirea Mraconia care a fost ctitorită în anul 1523 de banul Severinului, Nicolae Gârlișteanu. Pentru că a fost așezată în calea armatei otomane, biserica a avut destul de mult de suferit, fiind reconstruită de mai multe ori de-a lungul timpului. Tot pe Dunăre, în partea dreaptă am admirat cea mai mare sculptură realizată în piatră din Europa, statuia lui Decebal, înaltă de 55 m și lată de 25 m,,finanțată de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan.Față în față cu statuia lui Decebal, pe malul sârbesc, în apropiere de Cazanele Mici, se găseşte de aproximativ 2.000 de ani o placă memorială antică numită Tabula Traiana. Placa este fixată în piatră şi pe ea sunt reprezentaţi doi delfini plutind şi un vultur pe cer. Figurinele şi ornamentele sunt sculptate în relief, iar scrisul este cioplit în piatră. Aici am mai vizitat Peștera Ponicova, peșteră care este săpată în versatul stâng al Dunării,în Cazanele Mari,fiind parțial inundată după crearea barajului.Aici se poate ajunge doar cu șalupa, parcurgând 500 de m pe sub peretele Ciucarului Mare, până la gura peșterii.

La întoarcere șalupa a oprit lângă un ponton unde am putut admira Peştera Veterani .Este singura cale de acces spre peștera situată la o înălţime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totală de 173 de metri şi o lăţime de 40 de metri, are o istorie încărcată de evenimente, ale căror începuturi se pierd în negura mileniilor.

După acestă minunată călătorie cu șalupa pe Clisura Dunării, după masa de prânz am urcat la Mănăstirea Sf Ana din Orșova, denumită și Mănăstirea Eroilor, pentru că drumul de acces din Orșova pâna la Mănăstirea Sfânta Ana poartă denumirea de Drumul Eroilor.

Călătorind pe cheile Minișului întâlnim Cascada Bigăr care face parte din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, din județul Caraș-Severin. Aici este și locul de trecere prin țara noastră a Paralelei 45. Apa care formează cascada se varsă  peste un con calcaros acoperit cu mușchi înalt de 8 m, formând o perdea de apă la baza conului, o cascadă spectaculoasă – cascada Bigăr. Apa iese de sub o stâncă ce are o înălțime de peste 50 de metri. Iarna, țurțurii de gheață ai cascadei formează un adevărat Palat de Cleștar, ca în povesti.

Lăsăm în urmă cascada Bigăr şi legendele ei şi ne îndreptăm pe un drum secundar înspre comuna Eftimie Murgu ( fosta Rudăria), aflată tot pe Valea Almăjului, unde gasim Morile de apă de la Rudăria, cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei, întinzându-se pe o distanţă de trei kilometri. În anul 1874 erau 51 de mori, însă acum sunt 22 de mori, aflate de o parte şi de alta a drumului, pe cursul râul Rudăria. Una câte una, cele dispărute au fost inundate de apele râului. Morile sunt construite exclusiv din lemn şi au sisteme hidraulice primitive. Morile sunt funcţionale, iar oamenii din sat încă macină grâul ori porumbul aici, iar turistii pot cumpara malai sau faina macinata in aceste mori.Scârţâitul pietrei pe grăunţe parcă acompaniază apa râului care şerpuieşte de la o moară la alta.

Dupa amiaza am vizitat statiunea Baile Herculane,staţiunea extremelor, unde am vazut cum au ajuns „să supravieţuiască“ în acelaşi loc clădiri care-ţi cad în cap şi construcţii cu lux de patru stele…La o vizită prin Herculane, nu se poate să nu dai cu ochii de impozantele clădiri construite, în perioada de glorie, pentru aristocraţia Imperiului Austro-Ungar, aflate astăzi într-o nesfârşită paragină.Dacă în urmă cu aproximativ 130 de ani, împăratul Franz Josef, o declara cea mai frumoasă staţiune din Europa, iar împărăteasa Sisi avea o reşedinţă aici, vremurile care au trecut peste Herculane au transformat oraşul într-o ruină. Administraţia locală nu este în stare, în momentul de faţă, să lege proiecte mari, care să schimbe faţa oraşului. Cel mai mare impediment este situaţia complicată în care se află clădirile de patrimoniu.

Cel mai bun exemplu, este al Băilor Neptun, celebru lanţ de clădiri de pe malul drept al Cernei, care aparţine administraţiei locale, dar se află pe terenul a doi proprietari privaţi. Cele două părţi nu au ajuns nici în prezent la o înţelegere, iar edilii locali privesc îngăduitori cum simbolul staţiunii se dărâmă văzând cu ochii. Păcat că după ce am vizitat asa multe locuri pitoresti, călătoria noastră s-a sfârșit cu această stațiune care ne-a lăsat un gust amar….

Dar vom face alte excursii la fel de incitante si sperăm să rămânem cu un altfel de gust…Lăsând la oparte aspectele neplăcute, în perioada excursiei am avut parte de clipe de satisfacție, date de frumusețea locurilor vizitate și de atmosfera plăcută creată prin contribuția întregului grup de camarazi de călătorie.

Autor    Mr.(r) Toncean Doina-Sidonia

Previous Article
Next Article