Filiala Județeana „Ziridava” Arad

ZILE ȘI NOPȚI DE FOC într-un DECEMBRIE ’89 mult prea ÎNSÂNGERAT

Joi, 19 decembrie 2019, la Cercul Militar Arad a avut loc lansarea a două cărți de mare importanță pentru înțelegerea semnificațiilor unei revolte fără victime, urmată de o însângerată instaurare a puterii poporului răsculat.

Da, aceasta este una dinntre enigmele neelucidate ale REVOLTEI ANTICEAUȘISTE ȘI ANTICOMUNISTE din 1989 de la Arad, care a reușit să răstoarne exponenții locali ai dictaturii de partid în mod pașnic, fără niciun mort, rănit, arestat sau molestat. A urmat apoi REVOLUȚIA, adică schimbarea de sistem politic, fapt care a dus, în doar 5 zile, la zeci de morți și răniți.

Cartea „ZILE ȘI NOPȚI DE FOC”, autori general maior (r) Vasile-Ionel Heredea și colonel (r) Horea Gana deschide o fereastră înspre „partea cealaltă a baricadei”, adică prezintă lucrurile din punctul de vedere al militarilor siliți de ordinul Comandantului Suprem să „apere cuceririle revoluționare ale poporului” de furia ”agenturilor, huliganilor și altor elemente care atentează la integritatea teritorială, independența și suveranitatea României socialiste”.

Intrați în dispozitiv de luptă pe bulevardul central al municipiului de pe Mureș, militarii s-au convins repede că „dușmanii poporului” sunt de fapt muncitori din fabricile Aradului, tineri sau mai puțin tineri, vecini, prieteni sau chiar rude, ieșiți sub îndemnul Timișoarei și al vieții de coșmar pe care o trăiau, să răstoarne un regim mult prea închis și opresiv. Acum intervine dilema existențială a tinerilor  ostași din dispozitiv (19-20 de ani), dar și a cadrelor militare care îi comandau: deși rezonau ideatic cu revendicările demonstranților, puterea ordinului militar îi obliga la o ripostă dură, pentru care primiseră arme și muniție de război. Cu 2-3 zile înainte, la Timișoara, astfel de gloanțe se opriseră în zeci de piepturi dezvelite. Oare trebuia să urmeze și la Arad același scenariu al groazei, al crimei? Demonstranții înaintau periculos de aproape, printre ei erau fețe crâncene, pietrele din pavaj erau strânse aprig în pumni, luceau tăioase lame de cuțit, iar sticle golite repede de conținut puteau deveni la fel de tăioase. Un foc de avertisment în aer nu i-a speriat, a urmat al doilea. Abia atunci s-au convins demonstranții că armata din Arad nu dă înapoi și că tentația devastărilor și molestărilor de la Timișoara nu va fi posibilă. A urmat un dialog între liderii manifestanților și comandantul dispozitivului militar – căpitanul (pe-atunci) Heredea – în urma căruia militarii s-au retras, permițând demonstranților să ajungă în fața sediului organelor locale de partid, unde și-au continuat revolta pașnică, dar hotărâtă, până când revoluția a învins. Deși persoane din aparatul de partid militar și civil au încercat să reprime manifestația, militarii arădeni n-au executat ordinul, lăsându-i pe revoluționari să strige sloganuri anticeaușiste și anticomuniste timp de aproape două zile, Aradul fiind a doua reședință de județ, după Timișoara, care s-a ridicat la luptă împotriva comunismului încă din dimineața zilei de 21 decembrie.

Toate aceste trăiri – și multe altele – sunt descrise în carte, autorii fiind ofițeri de carieră, cu înalte studii militare și cu experiența: cpt. Heredea era comandant de batalion, iar mr. Gana era șeful Grupei Operative care a coordonat toate acțiunile militare din Arad în zilele revoluției din decembrie 1989. Ei au cules impresiile altor mulți camarazi din armată și din Ministerul de Interne – de la Arad, Lipova, Ineu, Pecica și din alte locuri – cu toții participanți la evenimentele din decembrie 1989.

Lucia Bibarț, Președinta Ligii Scriitorilor – Filiala Arad, a moderat lansarea de carte, ea dând pe rând cuvântul autorilor – gl.mr. (r) Vasile-Ionel Heredea și col.(r) Horea Gana, intervenții punctuale având și colaboratorii lor, care și-au adus aportul la realizarea acestei reușite și frumoase cărți-document (mr.r. Dorin Ocneriu și lt.col.r. Alexandru Ioan Chiș) –  cu toții dezvăluind aspecte inedite trăite ca militari în Revoluție. N-a lipsit nici „adversarul” de-atunci, în persoana liderului revoluționarilor arădeni, actorul Valentin Voicilă, care a adus un meritat omagiu ostașilor pentru că au permis derularea demonstrației anticeaușiste, exprimându-și totodată un imens regret pentru viețile secerate în perioada de după căderea regimului comunist din cauza stării de haos, a dezinformării și a confuziei totale care s-au instaurat până la finele lui ’89.

Evenimentul a continuat cu prezentarea unei cărți la fel de interesantă și de incitantă, publicată în anul 2009 de seniorul literelor arădene, publicistul și scriitorul Emil Șimăndan: DECEMBRIE ’89 ÎNSÂNGERAT, dedicată eroilor arădeni căzuți sub gloanțe în municipiu, în județ sau în alte locuri din țară. Acum a apărut o ediție revăzută și adăugită, coordonată de tânăra profesoară și poetă Geanina Iovănescu, care aduce precizări interesante despre eroii Aradului.

Au participat la această manifestare cultural-istorică reperezentanți ai Primăriei Arad, ai Consiliului Județean, ai cultelor religioase, ai mediului universitar, de afaceri și de cultură, rezerviști militari și veterani de război,  revoluționari, presă din Arad și Timiș, precum și un numeros public interesat de revoluția din decembrie 1989.

General maior (r) VASILE-IONEL HEREDEA: „Primul  foc la Arad a fost tras de maiorul Florian Burdaș, ofițer de Contrainformații la Divizia de la Oradea, aflat la Arad cu misiunea de a-i determina pe militarii arădeni să execute ordinul de reprimare a manifestațiilor anticeaușiste. Salvele de avertisment trase apoi de soldații din dispozitiv nu au făcut victime, ele doar au creat posibilitatea unui dialog între armată și demonstranți, fiind momentul decisiv al fraternizării, al demonstrației pașnice și al victoriei Revoluției la Arad. După acel moment de cumpănă, s-a strigat pentru prima dată «Armata e cu noi!»”.

Colonel (r) HOREA GANA: „Prin această lucrare aducem un omagiu tuturor militarilor și civililor arădeni care, în acele zile și nopți de foc, au dovedit curaj, răspundere și solidaritate pentru izbânda Revoluției. Volumul de față vine să întregească suita aparițiilor editoriale – din Arad, din țară și din străinătate – prin care faptele și numele camarazilor noștri nu vor fi date uitării. La 30 de ani de la Revoluție, astfel de inițiative literar-istorice sunt cu atât mai necesare, cu cât mai persistă multe umbre și incertitudini cu privire la Revoluția anticomunistă din decembrie 1989”.

Mr.(r) Dorin Ocneriu