Filiala Judeţeană SIBIU ,,General ILIE ȘTEFLEA”

Premieră: întâlnire camaraderească

Joi, 31 iulie, după o zi de la sărbătorirea Imnului Naţional al României, la sediul Cercului Militar Sibiu a avut loc o întâlnire camaraderească, încărcată de bucurii greu de exprimat în cuvinte. Concret, este vorba despre vizita camaraderească a membrilor Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere „Gemina”, filiala Alba-Iulia. Aflându-se într-o excursie în jud. Sibiu, pelerinii asociaţiei împreună cu două familii din Brăila, conduşi de preşedintele acestora, General de brigadă (r.) Ioan Belici, la invitaţia preşedintelui rezerviştilor sibieni, col.(r.) Ioan Părean. Întâlnirea a fost deosebit de benefică, atât pentru oaspeţi cât şi pentru gazde, aceasta s-a dovedit un prilej emoţionant de reîntâlnire a foştilor colegi de şcoală militară sau camarazi în activitate în diferite structuri ale armatei. În prima parte a întâlnirii, foştii colegi şi camarazi s-au îmbrăţişat şi au depănat amintiri de pe băncile şcolii sau din activitatea în aceleaşi unităţi. În partea a doua a întâlnirii, oaspeţii împreună cu gazdele au trăit bucuria de a audia prelegerea cu tema „Istoria Imnului Naţional al României”, susţinută de col.(r.) prof.conf.dr. Alexandru Baboş, membru al asociaţiei sibiene, fost elev al Şcolii Militare de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu”, lector şi, în ultimii ani ai carierei militare a îndeplinit funcţiile de rector şi comandant al Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, timp de 4 ani. În preambulul prelegerii, a reamintit faptul că data de 29 iulie a devenit ziua oficială a Imnului Naţional al României care, împreună cu Stema şi Drapelul Tricolor, reprezintă cele trei sacre însemne ale existenţei statului român, independent şi suveran de soarta sa. Apoi, a prezentat, pe scurt, cele 7 imnuri naţionale care s-au intonat în România, de pe vremea domniei lui A.I. Cuza.

Astfel, primul Imn al României (1862-1881) a fost rezultatul unui concurs public pentru desemnarea imnului noului stat al Principatelor Române. Au fost în concurs trei compoziţii, folosindu-se ca imn naţional una dintre ele, premiată cu 100 de galbeni, cu titlul, „Marş Triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale, Prinţul Domnitor”.

Al doilea Imn al României (1881-1947). Astfel, după aproape 20 de ani mai târziu, Vasile Alecsandri a scris „Imnul Regal Român”, care avea să devină Imnul de Stat al României. Muzica a fost compusă de Eduard A. Hubsch. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1881 la încoronarea regelui Carol I de Hohenzolern. Acordurile lui au fost auzite până în anul 1947. Pentru reamintirea celor care l-au cântat la vremea aceea, redăm ultima strofă: O! Doamne sfinte / Ceresc Părinte / Întinde a Ta mână / Pe Ţara Română!

Al treilea Imn al României (1948-1953) a fost introdus la 4 ianuarie 1948, odată cu trecerea de la Monarhie la regimul comunist, numindu-se „Zdrobite cătuşe în urmă rămân”, versuri de Aurel Baranga, muzica de Matei Socol. Melodia era un cântec sacadat şi greoi, cu note acute, destul de dificil de interpretat, astfel că toţi criticii muzicali au optat pentru schimbarea lui destul de timpurie.

A urmat al patrulea Imn al României (1953-1975) a fost „Te slăvim Românie”, pe versurile poeţilor Eugen Frunză şi Dan Deşliu, muzica aparținând aceluiaşi compozitor, Matei Scolo, preşedintele Uniunii Compozitorilor din România din acea vreme. Postul de radio Belgrad, în câteva emisiuni în limba română, afirma despre acest imn că este cel mai urât imn din toate imnurile ţărilor socialiste. A doua strofă sublinia prietenia cu Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă. Aceasta a fost cenzurată începând cu 1960, iar în scurt timp imnul a rămas doar în interpretare instrumentală. Acest imn a fost utilizat până la numirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea statului.

Al cincilea Imn al României (1975-1977) a fost compus şi interpretat la puţin timp după 28 martie 1974, când Marea Adunare Naţională instituia funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România, iar Nicolae Ceauşescu era ales în unanimitate, devenind astfel primul preşedinte al României. Un an mai târziu, Ceauşescu a dispus ca melodia patriotică cu titlul „Pe-al nostru steag e scris unire”, compusă de Ciprian Porumbescu încă din 1880, pentru a fi imnul societăţii studenţeşti „România Jună” din Viena, să devină noul imn de stat cu titlul „E scris pe tricolor unire”. Numai că melodia respectivă fusese deja aleasă, încă din 1912, de Albania, ca imn naţional al albanezilor (melodia este şi în prezent).

Al şaselea Imn al României (1977-1990). În octombrie 1977, Ceauşescu impune ca Imn Naţional a RSR un alt cântec, compus de Ciprian Porumbescu, „Trei culori”, modificându-i textul, adăugându-i nişte versuri şchioape, cu specificarea că este…. text adaptat.

Al şaptelea Imn al României (1990-prezent), actualul Imn Naţional al României, „Deşteaptă-te române!” este format din versurile strofelor 1, 2, 7 şi 11 ale poemului „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu, pe muzica populară culeasă de Anton Pann şi adaptată de Gh. Ucenescu. Interzis de regimurile totalitare timp de aproape jumătate de secol, acesta a fost ales imediat după Revoluţia din 1989 Imnul Naţional al României. Imnul conţine expresia „acum ori niciodată”, prezentă în imnuri naţionale celebre, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina, până la Marseilleza revoluţiei franceze. Prima oară a fost cântat pe data de 29 iunie 1848, în Parcul Zăvoi din Rm. Vâlcea şi tot atunci a fost interpretat la sfinţirea drapelelor revoluţiei, în biserica cu hramul Toţi Sfinţii din Rm. Vâlcea, de aceea începând cu 1998, în fiecare an, pe 29 iulie, sărbătorim Ziua Imnului Naţional al României. Menţionăm că a fost Imn Naţional şi al Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) şi al Republicii Moldova (1991-1994), ca semn de redeşteptare naţională a românilor moldoveni şi de unire a lor cu patria mamă, România.

După expunere, au avut loc discuţii cu conţinut privind un schimb de experienţă în organizarea activităţilor în cadrul celor două asociaţii, subliniindu-se că întâlnirea camaraderească a fost de un bun augur pentru ambele asociaţii.

Întâlnirea s-a încheiat cu o fotografie de grup pe treptele Cercului Militar Sibiu. A urmat despărţirea, cuprinşi de sentimente de bucurie dar şi melancolie. Oaspeţii au lansat gazdelor invitaţia de a fi prezenţi la una din şedinţele asociaţiei alba-iuliene a rezerviştilor. După acest moment, caravana cu excursioniştii s-a pus în mişcare, iar ghid a devenit col.(r.) Ioan Părean, preşedintele asociaţiei sibiene care, un bun cunoscător al arealului sibian, fiind autor de monografii, le-a oferit gazdelor un traseu cu o deosebită semnificaţie: vizitarea complexului muzeal naţional ASTRA din Sibiu, Cimitirul Eroilor din pădurea Dumbrava, satul Răşinari (mausoleul primului mitropolit al Ardealului, Andrei Şaguna, casa memorială a poetului Octavian Goga), staţiunea Păltiniş, alte câteva localităţi rurale din Mărginimea Sibiului. Vizita în judeţul Sibiu s-a încheiat la o pensiune în satul Sibiel, unde au avut prilejul să viziteze şi biserica cu muzeul de icoane pe sticlă şi să admire portretul lt. erou Ioan Petra Oaşa, căzut în luptele de la Oituz din vara anului 1917. De menţionat că nu peste mult timp, asociaţia sibienilor va da curs invitaţiei adresate de oaspeţi alba-iulieni.

Prelegerea ţinută prilejul Zilei Imnului Naţional constituie încă o dovadă că conducerea asociaţiei sibiene are în prim-planul activităţii sale evocarea celor mai importante momente din istoria poporului şi armatei sale, implicând în acest proiect atât membri ai asociaţiei cât şi personalităţi marcante din mediul ştiinţific sibian, inclusiv cadre didactice universitare din instituţiile militare sibiene.

A consemnat col.(r.) V. Neghină