Filiala Județeană Cluj „Avram Iancu”
Astăzi dorim să vă supunem atenției un om deosebit din cadrul filialei noastre.
Este vorba de colegul nostru maior (r.) Eugen Prejeslavschi care de 26 de ani este membru al Filialei Cluj a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere și lucrează în cadrul Aparatului de lucru pe funcția de contabil al Filialei.
Domnul Eugen (cum îi spun colegii) are respectabila vârstă de 90 de ani, (împliniți anul trecut în 27 octombrie) ani pe care nu-i arată deloc, fiind la fel de activ, vioi și eficient ca în tinerețe. Putem spune că este un exemplu demn pentru „mai tinerii săi colegi”. Cu aceeași conștiinciozitate și spirit de datorie lucrează și în prezent, nelipsind niciodată de la lucru, scrie și socotește fără a avea nevoie de ochelari. La începutul carierei sale a lucrat ca profesor suplinitor în comuna Mihai Viteazul, lângă Tulcea. Apoi fiind selecționat pentru Școala Divizionară de Ofițeri de Rezervă de Artilerie Antiaeriană, pe care a absolvit-o în anul 1952, a continuat să lucreze ca salariat civil – contabil la Comandamentul Armatei (Regiunea a III-a Militară) și în alte unități militare, până în anul 1991, când s-a pensionat de la Depozitul Militar de Intendență. După cum își amintește cu recunoștință într-un interviu, în perioada de activitate din cadrul asociației noastre, a participat la numeroase excursii de 4-5 zile ce se organizau cu autocare și a vizitat cu aceste prilejuri cam 80% din localitățile și frumusețile patriei.
Domnul Eugen a avut o viață grea, dar – după cum spune dânsul – plină de „minuni și paradoxuri”. Familia sa a fost nevoită să se refugieze în mod repetat din Basarabia, pentru a se salva ori din calea războiului, ori a răpirii de teritoriu sau de la înfricoșătoarea deportare în Siberia.
Numele domniei sale, Prejeslavschi, (pentru noi destul de greu de pronunțat – bunicul său fiind de origine poloneză) i-a purtat mult noroc, scăpând ca prin minune familia de la deportare, deoarece tatăl său a declarat în anul 1945 că s-au refugiat din Polonia, nu din Basarabia, care devenise sovietică.
În fiecare marți și joi domnul Eugen ne întâmpină cu un zâmbet larg, cu privirea sa blândă, cu amabilitatea sa înnăscută. Nu a fost văzut niciodată supărat, iritat sau să supere pe cineva. Își îndeplinește atribuțiile punând suflet și pasiune în munca sa care nu e deloc simplă și ușoară, ținând la zi și cu responsabilitate evidențele financiare ale filialei.
Domnule Eugen, vă mulțumim că existați și că ne sunteți un exemplu de
conștiinciozitate și corectitudine!
Colegii din filială, Comitetul și Biroul Permanent vă dorim multă sănătate și putere de muncă, să ne încurajați și să ne dovediți prin prezența dumneavoastră că orice este posibil și să dea Dumnezeu să ne ajutați încă mulți ani de aici înainte!
Col.(r.) Ioan Pogan
