Aniversarea a 65 de ani de la ȋnființarea Armei Radiolocație.

25  Iulie 2020

     Ȋn cinstea zilei de 25 iulie 2020 și a aniversării a 65 de ani de la ȋnființarea, ȋn baza Ordinului M.F.A. Nr. C.L. 0074 / 25.07.1955, a Trupelor Radiotehnice, armă de sine stătătoare ȋn Armata Romȃniei, am realizat o lucrare omagială cu titlul de mai sus.

Deși ne aflăm ȋn situația de alertă datorită noului Covid 19, chiar și ȋn aceste condiții, Ziua Radiolocației se cuvine să fie sărbătorită cu decență, prin ȋntȃlniri colegiale, publicarea de articole, eseuri și cărți dedicate istoriei radiolocației, cu abordări din diverse puncte de vedere.

Ideea de bază, laitmotivul, ȋn jurul căreia este centrat eseul meu, se referă la necesitatea introducerii ca disciplină de studiu opțională, ȋn curriculum-ul universitar și ȋn planurile de ȋnvățămȃnt postliceal, a Istoriei Tehnicii fiecărui domeniu de pregătire, atȃt ȋn ȋnvățămȃntul civil, cȃt și ȋn cel militar. Cuvinte cheie sunt: curriculum, disciplină, opțional, istorie, radar, tehnică, universitar.

Lucrarea este dedicată Radiolocației ca armă tehnică, dar și radiolocatoriștilor, ca oameni foarte bine instruiți și pregătiți profesional, care au exploatat, inovat, creat, construit, administrat, organizat și desfășurat toate tipurile de activități, prin care, de 65 de ani, un sistem tehnic foarte complex, Sistemul de Radiolocație, funcționează precum inima umană, neȋntrerupt, dȃnd sens vieții pe care noi o numim, „viață de radiolocatorist”.

Este foarte important să iluminăm bine trecutul prin studiul și scrierea Istoriei radiolocației.

Să nu lăsăm, ca ȋn neuitare, să se aștearnă praful istoriei peste atȃtea realizări ȋn domeniul radiolocației, a memoriei vieții a zeci de mii de oameni de valoare, civili sau militari, de toate gradele, care și-au dedicat viața sau o parte din ea radiolocației, care și-au adus contribuția ȋntr-un domeniu de vȃrf al tehnicii, relativ tȃnăr, foarte dinamic și solicitant din toate punctele de vedere.

Am convingerea, și nu sunt singurul, că a sosit momentul ca Istoria radiolocației să fie abordată și din perspectiva Istoriei tehnicii, mai precis a Istoriei tehnicii romȃnești.

Afirm asta, avȃnd cunoștință de existența unui proiect național de realizare a Istoriei tehnicii romȃnești de către Comitetul Romȃn pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Romȃne, din care Istoria radiolocației, și nu numai, nu trebuie să lipsească, deoarece istoria tuturor domeniilor științei și tehnicii face parte din cultura națională romȃnă.

De asemenea, cred că a sosit momentul ca ȋn curriculum-ul universitar – parcursul educativ-formativ al studentului, al instituțiilor de ȋnvățămȃnt universitar și cel postuniversitar, umanist și tehnico-științific, să fie introdusă o nouă disciplină opțională de studiu, Istoria tehnicii, așa cum aceasta se găsește ȋn universitățile occidentale, și la care pretindem că suntem aliniați de cȃțiva ani buni. Ȋn occident, ȋn unele universități, Istoria tehnicii este domeniu de doctorat!

Apreciez că și ȋn cazul instituțiilor de ȋnvățămȃnt din domeniul radiolocației, disciplina Istoria radiolocației ar trebui să devină disciplină opțională, iar pentru echilibru ȋn sistemul de ȋnvățămȃnt militar, istoria fiecărei arme din Armata Romȃniei, trebuie cuprinsă similar ȋn planurile de ȋnvățămȃnt ale tuturor instituțiilor de ȋnvățămȃnt militar.

Eseul meu, cu cele 6 lucrări prezentate ȋn acesta, dar și altele, poate constitui un ȋndemn ȋncurajator și pentru alți militari pasionați, ca să ȋnceapă să cerceteze și să studieze sistematic istoria armelor lor, apoi să scrie, să publice și să prezinte realizările lor cititorilor. Este important să susțină introducerea ȋn curriculum-ul academic universitar, postunivesitar și postliceal militar, a disciplinei, Istoria „armei” căreia ȋi aparțin. Doar ȋn acest fel istoria fiecărei arme are șansa de a fi cunoscută, acceptată și introdusă ȋn proiectul național al CRIFST al Academiei Romȃne, de realizare a Istoriei tehnicii romȃnești, componentă a culturii naționale romȃne.

Cursurile universitare de istorie a disciplinelor de studiu ȋn diferite domenii: biserică, militar, farmacie, medicină, arhitectură, economie, viață socială, politică, drept ș.a., există de mult timp ȋn curriculum-ul majorității instituțiilor de ȋnvățămȃnt superior de profil, mai puțin Istoria Tehnicii.

Ȋn sprijinul pledoariei mele pentru promovarea disciplinei Istoria radiolocației, pentru a argumenta ȋncadrarea acesteia ȋn Istoria tehnicii romȃnești și introducerea ei ȋn curriculum-ul academic universitar și postliceal militar romȃnesc, am selectat dintr-o lungă listă de lucrări, șase titluri, din perioada 2015-2020.

Primele două, sunt comunicări științifice ale reputatului Prof. univ. dr. ing., Dr. H.C. Alexandru Ioan Herlea, unul din promotorii acestei noi discipline ȋn țara noastră, cu o ȋndelungată experiență didactică universitară ȋn Franța, ca profesor și conducător de doctorat ȋn Istoria tehnicii.

Acestea sunt: „Câteva considerații cu privire la realizarea unei Istorii a tehnicii românești”, prezentată ȋn Aula Academiei Romȃne, la sesiunea de comunicări din cadrul AG – CRIFST din 22 octombrie 2015 și „Istoria tehnicii – componentă a culturii române”, prezentată la Simpozionul SINGRO 2018, Braşov, 6-8 septembrie 2018.

Următoarele trei, aparțin unor excelenți colegi, specialiști recunoscuți de marea familie a radiolocatoriștilor romȃni: „Contribuția unor state privind dezvoltarea radarului”, Lt.col.(r) ing. Ladislau Penzes, reputat specialist de radiolocație din Bg. 41 Rd.Th. Timișoara; „Radarul romȃnesc. O istorie vie”, Col.(r) dr. ing. CS I Anton Muraru, unul din „pionierii” primului radar romȃnesc; „La ecranele radar prin ținutul pontic”, Col.(r) Constantin Crăciun, fost „comandant al Radiolocației dobrogene”, iar a patra, „Istoria Radiolocației / Radarului ȋn Romȃnia”, ȋmi aparține.

Aceste lucrări, ȋmpreună cu multe altele, unele publicate și menționate ȋn bibliografia atașată, altele ȋncă ȋn manuscris, sunt ridicate la nivel de cultură și creație literară prin serialul, „Drumul spre stele”, al reputatului jurnalist militar și scriitor, Col.(r) Ion Sofronie, fost radiolocatorist. Serialul, absolut captivant, ajuns deja la episodul cu numărul 259, este publicat, pe rețeaua de socializare Facebook și ȋmbogățit continuu prin comentariile și mărturiile cititorilor fideli. Prin savoarea și frumusețea descrierii amintirilor, autorul a reușit ceva foarte rar ȋn ziua de azi, chiar dacă numai virtual, să adune din nou ȋmpreună, radiolocatoriști, aviatori, artileriști și rachetiști antiaerieni, inclusiv urmași ai acestora, care trăiesc fiecare ȋn felul lor propriile amintiri și percepții.

Ȋn realizarea eseului l-am avut colaborator de nădejde pe onestul prieten, Col.(r) Ilie Camențu.

Consider cu toată convingerea, că lucrările prezentate ȋn eseu, și nu numai, se ȋncadrează ȋn cerințele unei noi discipline academice universitare, Istoria tehnicii romȃnești, ȋn general, respectiv Istoria radiolocației romȃnești, ȋn particular.

Totodată apreciez că pot fi luate ȋn considerare, ȋmpreună cu alte lucrări de profil, ca surse bibliografice și bază documentară ȋn elaborarea de către Comitetul Romȃn pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Romȃne, ȋn cadrul proiectului național, a lucrării Istoria tehnicii romȃnești.

Cu aleasă considerație și recunoștință!

Col.(r) conf. univ. dr. ing. Ioan Gheorghe Rațiu

Iulie 2020, Brașov

25 Iulie 2020, aniversarea a 65 de ani de la infiintarea armei radiolocatie