Prima pagină » Activitati curente filiale » „Filiala Județeană Sibiu „Gl. Ilie Șteflea”

„Filiala Județeană Sibiu „Gl. Ilie Șteflea”

Ofiţeri ai armatei române, colaboratori la editarea „Primei enciclopedii româneşti în documente ale Arhivelor Naţionale ale României”

Interviu cu dr. istorie Alexiu Tatu, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, Sibiu

În acest an aţi marcat activitatea dvs., în calitate de cercetător şi editor de cărţi în domeniul istoriei poporului român, cu editarea, în premieră, a lucrării „Prima enciclopedie românească în documente ale Arhivelor Naţionale ale României”, apreciată de specialişti drept cartea anului 2017. Un capitol al acesteia îl dedicaţi contribuţiei ofiţerilor români la editarea acestei lucrări de deosebită importanţă.  Înainte de a prezenta capitolul respectiv, vă propun să consemnăm câteva repere importante în realizarea acestui proiect.

            Când v-a apărut ideea realizării acestui proiect îndrăzneţ şi care au fost motivaţiile lui?

Ideea proiectului unei cărţi despre prima Enciclopedie românească s-a conturat în cursul anului 2004, când s-au aniversat 100  de ani de la apariţia celui de al treilea tom al Enciclopediei la Sibiu şi având acces la corespondenţa Biroului redacţional de la Sibiu şi a lui Corneliu Diaconovici cu cei peste 200 de colaboratori din toate spaţiile locuite de români, am crezut de cuviinţă că este bine să se cunoască eforturile intelectualilor români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea în conceperea şi realizarea primei Enciclopedii româneşti – doresc să menţionez că lucrarea include şi scurte biografii ale celor care au crezut în ideea acestei Enciclopedii.

Despre Corneliu Diaconovici ce ne puteţi spune?

Corneliu Diaconovici a fost părintele, iniţiatorul şi coordonatorul Enciclopediei, care mai este cunoscută şi sub numele de Enciclopedia Diaconovici.  Doctor în drept de la Universitatea din Budapesta, prim secretar al Astrei, publicist, redactor al ziarului Viitorul, organ al partidului moderat român, editor la Budapesta al revistei Romänische Revue la Timișoara, fondator, organizator şi director al  ziarului Dreptatea, director al revistei Transilvania din Sibiu.  Mai putem adăuga, director adjunct al Băncii Albina din Sibiu, secretar al Conferinţelor Băncilor româneşti din Transilvania, iniţiator şi ctitor al Asociaţiei Băncilor Româneşti din Ardeal (Solidaritatea),  întemeietorul în România a băncii „Muntele de pietate” şi a „Băncii Carpaţi”, iată doar câteva repere importante din viaţa şi activitatea lui Corneliu Diaconovici.

Care au fost izvoarele documentare care au stat la baza realizării acestui proiect în premieră?

Dintre izvoarele care au stat la baza  amintesc corespondenţa colaboratorilor la Enciclopedie cu  Biroul redacţional de la Sibiu, documentele ASTREI din perioada 1895-1937, aflate la Arhivele Naţionale Sibiu, articolele trimise de colaboratori, aflate în Fonduul special la Bibliotecii ASTRA din Sibiu.

Vă propun, în continuare, să ne relataţi şi câteva aspecte privind cuprinsul enciclopediei.

Referitor la cuprinsul Enciclopediei, se poate spune că ea conţine ceea ce se cunoştea la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea despre toate domeniile vieţii economice, sociale, culturale, ştiinţifice, religioase, militare, administrative, atât referitor la spaţiul românesc cât şi la cel universal. Dacă doriţi o prezentare sintetică, putem menţiona: chestiunile lingvistice, problematica ştiinţifică – ştiinţele exacte, ştiinţele naturii, ştiinţele umaniste, economia – agricultura, industria, meseriile, transporturile,       comerţul, sistemul bancar, cultura şi arta – învăţământul, literatura, presa, teatrul, muzica, dansul, arhitectura, sculptura,  pictura, problemele militare, cele bisericeşti etc.

Despre academicienii care au colaborat al scrierea primei enciclopedii a României, ce doriţi să ne spuneţi?

Despre academicienii care au colaborat la Enciclopedie, dar şi despre cei care ulterior au fost primiţi în Academia Română, cred că e suficient să vă spun că erau nume de rezonanţă ale lumii ştiinţifice în epocă: Grigore Antipa  –   membru titular – 14 mai 1910, membru corespondent – 16 aprilie 1907, Sava Athanasiu     –   membru corespondent – 10 iunie 1920, membru de onoare – 2 iunie 1945,Victor Babeş – membru corespondent – 1 aprilie 1889, Vincenţiu Babeş    –  membru fondator – 22 aprilie 1866, membru titular – 11 martie 1893, Andrei Bârseanu – membru corespondent – 3 aprilie 1902,  membru titular – 1 aprilie 1908, Valeriu Branişte  – membru de onoare – 7 iunie 1919, Augustin Bunea     –  membru corespondent – 2 martie 1901,  membru titular – 28 mai 1909, Teodor T. Burada  – membru corespondent – 25 mai 1887, Grigore Crăiniceanu – membru corespondent – 14 mai 1910,  membru titular – 18 mai 1911, Ilie Miron Cristea – membru de onoare – 7 iunie 1919, Ovid Densuşianu   –  membru corespondent –  30 martie 1903, membru titular –Constantin Esarcu  – membru corespondent – 1 aprilie 1884, Iacob Dimitrie Felix – membru titular – 30 iunie 1879, Gheorghe Ghibănescu – membru corespondent – 11 aprilie 1905, Ian Urban Iarnik  – membru corespondent – 28 mai 1879, membru de onoare – 7 iunie 1919, Gh. I. Lahovary – membru de onoare – 25 martie 1901, Alexandru I. Lapedatu – membru corespondent – 26 mai 1910, membru titular – 10 octombrie 1918, Titu Maiorescu  –  membru fondator – 20 iulie 1867, Atanasie Marian Marienescu – membru corespondent – 13 septembrie 1877, membru titular – 24 martie 1881, Constantin Meissner – membru de onoare – 31 mai 1934, Ioan Micu Moldovan (Moldovănuţ) – membru corespondent –7 septembrie 1871, membru titular – 11 aprilie 1894, Gheorghe G. Mironescu – membru de onoare – 31 mai 1939, Iuliu Moisil – membru de onoare – 24 mai 1943, Ludovic Mrazec – membru corespondent – 25 martie 1901 – membru titular – 11 aprilie 1905, Ollănescu Dumitru Constantin – membru corespondent – 31 martie 1892 – membru titular – 11 martie 1893, Dimitrie Onciul – membru corespondent – 1 aprilie 1889,  membru titular – 11 aprilie 1905, Gheorghe Popovici – membru corespondent – 11 aprlie 1905, Gheorghe Popovici(u) – membru corespondent – 29 mai 1909, Ioan cavaler de Puscariu  – membru de onoare – 13 septembrie 1877 – membru titular – 4 aprilie 1900, Ilarion Puşcariu – membru de onoare – 24 mai 1916, Ioan G. Sbiera –  membru fondator 11 iunie 1866, Alexandru A. Suţu (Sutzu) – membru corespondent – 11 aprilie 1888, Heymann  (Hariton) Tiktin – membru de onoare – 7 iunie 1919, Gustav Weigand – membru corespondent – 31 martie 1892, Alexandru D. Xenopol – membru corespondent – 1 aprilie 1889 – membru titular – 11 martie 1893.

Vă propun, în continuare, să consemnaţi contribuţia ofiţerilor armatei române la realizarea acestei cărţi, unicat în literatura istorică românească.

Referitor la colaborarea ofiţerilor Armatei române la realizarea primei Enciclopedii româneşti, doresc să spun că aceasta a fost una consistentă. Explicarea termenilor militari, a aspectelor de viaţă militară, istoria armatelor central-europene şi arta militară   pe înţelesul tuturor – Enciclopedia a fost  gândită şi din acest punct de vedere publicului larg – a revenit unor ofiţeri de carieră, absolvenţi ai unor şcoli militare din ţară sau din străinătate, care au avut un parcurs mereu ascendent şi au făcut cinste calităţii de ofiţer al Armatei române. Doresc, în acest sens să-i amintesc pe:  I.D. Aronnovici, locotenent-colonel din 1895, în arma geniu, şef de stat major la Iași, cu lucrări şi cursuri despre comunicaţiile militare şi geniu, profesor la Şcoala militară de artilerie şi geniu, autorul unui curs de Comunicaţiuni militare, colaborator la tomurile I şi III din Enciclopedia Română cu articole din domeniul militar. Constantin Bălescu (1864-1929), comandor, aflat succesiv la comanda Arsenalului Marinei și a Diviziei de Dunăre, șef al Secției Marinei din cadrul Ministerului de Război, contraamiral, președinte al Comitetului Executiv al Marinei,  comandant al Marinei Militare Române. Ioan Gărdescu  sub-sef la Statul Major al Corpului 2 Armata,  subsef de stat major la Corpul 3 Armata,   comandant la Şcoala Superioară de Război, comandant al Brigăzii 2 Infanterie,    general de brigada, sef al Serviciului Geografic al Armatei din Zona Interioara.  Silviu de Herbay (1860-1923), general în Armata Română, comandant al Garnizoanei Viena, comandant al regimentului din Orăştie, reprezentant al Senatului Militar Central al Ofiţerilor şi Soldaţilor Români din Viena, pe lângă forul Consiliului Naţional Român din Arad, consilier militar al lui Ştefan Ciceo-Pop,  activ  în cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei de la Sibiu, la Resortul armatei,  a scris despre istoria armatelor central-europene şi arta militară.  Gheorghe M. Iannescu (1856-1948), general de brigada, profesor ajutor si instructor la Şcoala   profesor ajutor si instructor la Şcoala Specială de Artilerie si Geniu,   ajutor al comandantului scolii si profesor de geografie militară  la Şcoala Superioară de Război, subdirector la Institutul Geografic al Armatei,  director (executiv) al Institutul Geografic al Armatei,   director superior la Institutul Geografic al Armatei,  presedinte al Sectiei de Geografie Militara din cadrul Societăţii Regale Române de Geografie.  A fost colaborator la Enciclopedia Română, vol. I-III, în probleme militare. Constantin Perieţeanu – ofiţer în Flotila română.  Paul Rădulescu, căpitan de marină cu diferite funcții în marina militară română, la Severin, Brăila, Constanța, a colaborat la cele trei volume ale Enciclopediei. Vlad R.Victor (Delamarina), ofiţer de marina cu Schiţele mele de călătorie (1936) cuprinde impresii din itinerariile parcurse in 1891, ca elev, la bordul bricului „Mircea” (Marea Neagra, Bosfor, Constantinopol! Arhipelagul grecesc etc.) ofiţer, la bordul crucişătorului „Elisabeta”.

            Consider necesar să faceţi câteva referiri şi la ilustraţia Enciclopediei.

Ilustraţia Enciclopediei este bogată şi ea vine să completeze partea scrisă. Amintim spre exemplificare hărţile politice ale Europei, Africii şi Asiei, harta istorică a Americii, harta Oceanie, harta etnografică a ţărilor locuite de români, planurile Grădinii botanice din Bucureşti, ale Bucureştiului şi ale portului Brăila, fotografi ale unor instituţii importante: Palatul Universităţii din Bucureşti, Casa Institutului Albina, Baca Naţională  a României, Cetatea Huniazilor, Biserica Mitropoliei, Biserica Trei Ierarhi, Biserica lipovenească,  Catedrala mitropolitană din Blaj,  fotografii ale unor opere de artă, fotografii de personalităţi, inclusiv militare, plante şi animale etc., pe care unele dintre acestea le reproducem şi care să consemneze contribuţia ofiţerilor armatei române la realizarea acestui proiect.

            Dacă autorul acestei cărţi a avut de-a face, la timpul potrivit, cu armata?

Am făcut armata nouă luni, la graniţa de nord a ţării, în anii 70 ai secolului trecut şi pot spune, că pe lângă educaţia primită de la părinţi, stagiul militar m-a învăţat ce este camaraderia – îmi amintesc cu plăcere că atunci când un coleg primea pachet de acasă – şi veneau pachete din toate colţurile ţării – ne strângeam toţi şi într-un sfert de oră nu mai rămânea nimic. M-a ajutat serviciul militar să devin mai ordonat şi să văd lucrurile mai realist, să devin mai rezistent la eforturile fizice –  mă refer la marşurile de câţiva zeci de kilometri pe care le făceam în fiecare săptămâna – să devin mai răbdător – mă gândesc aici la gărzile pe care le făceam în posturile de pază ale unităţii şi nu numai.

            Cum colaboraţi, în plan local, cu structurile Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi cu alte asociaţii şi organizaţii din Sibiu?

Colaborarea mea cu armata în plan local a început în anii 90, când am predat cursuri la Academia Trupelor de Uscat, cum se numea atunci, dar s-a intensificat începând cu anul 2003 când am venit la Arhive. De atunci am fost prezent nu numai la ceremoniile organizate de Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, de Şcoala Unităţi Sprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu” şi Cercul Militar dar am susţinut şi o serie de conferinţe pe baza unor documente de arhivă, referitoare la momentele importante ale istoriei naţionale şi la personalităţile militare care au marcat de-a lungul timpului viaţa militară a României.

            Ce proiecte editoriale aveţi în prezent pe masa de lucru?

Pe planul cercetării ştiinţifice şi al publicării, vă pot spune că împreună cu domnul  dr. Vasile Ciobanu, cercetător la Institutul de Studii Socio-Umane din Sibiu, dorim să finalizăm în cursul anului viitor o ediţie de documente care să cuprindă corespondenţa colaboratorilor la prima Enciclopedie românească cu Biroul redacţional de la Sibiu în perioada 1897-1898, iar în perspectivă şi cea dintre anii 1899-1904. Desigur că un volum important de timp va fi alocat cercetării pentru aniversarea celor 100 de ani de la Marea Unire.

Având în vedere că am abordat o parte deosebit de importantă din problematica Enciclopediei, vă propun să punem punct interviului aici. În numele cititorilor, vă adresez cele mai sincere mulţumiri pentru amabilitatea cu care aţi acceptat acest proiect de interviu, care se dovedeşte o adevărată lecţie de istorie a poporului român. În acelaşi timp, vă adresez urarea de sănătate şi să vă păstraţi harul de un deosebit cercetător în domeniul istoriei poporului nostru, pentru a vă împlini proiectele despre care ne-aţi amintit.

A consemnat col.(r.) V. Neghină