Filiala Judeţeană SIBIU ,,General ILIE ȘTEFLEA”

SIBIU/HERMANNSTADT ISTORIE ILUSTRATĂ – COLECȚIE DE CĂRȚI POȘTALE 1986-1947 în 2 volume care cuprinde 1745 de cărți poștale despre Sibiu din colecția persoanală a d-lui ing. scriitor IOAN DEJUGAN

 Recent, d-l ing. Ioan Dejugan, autorul celor 2 volume de monografie a Sibiului a fost invitatul de onoare al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere Filiala județului Sibiu „G-ral Ilie Șteflea”. Cu ocazia acestui plăcut prilej a prezentat în imagini și text cele două volume ale cărții „SIBIU/HERMANSTADT ISTORIE ILUSTRATĂ-Colecție de cărți poștale 1896-1967” apărută la editura Global Media din Sibiu în anul 2016 sub semnătura distinsului invitat. Cu acest prilej, autorul volumelor amintite, a avut amabilitatea să ne ofere acest interviu care va vedea lumina tiparului în revistele „RAPSODIA” a cenaclului „Gh. Topârceanu” al Cercului Militar Sibiu și ale revistei „CENACLUL DE LA PĂLTINIȘ” editată de Uniunea Scriitorilor Filiala Sibiu precum și în alte publicații locale.

Ce dorește autorul celor 2 volume tipărite să cunoască cititorii despre autorul lor ?

DEJUGAN  IOAN, născut la 28 iulie 1943 în Sibiu, unicul copil a lui Grigore şi Maria. Clasele 1-VII le-am făcut la „Regina Maria” apoi am urmat liceul „Gh.Lazăr”. Am urmat cursurile Institutului Politehnic din Cluj şi Galaţi unde am terminat Facultatea de Frigotehnie. Am fost repartizat, ca inginer, la Laboratorul de Cercetare din cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări pentru Industria Alimentară şi Frigorifică (I.C.P.I.A.F.)  din Cluj-Napoca. În anul 1977 m-am transferat la Sibiu şi am activat ca profesor- inginer la clase de liceu, şcoală profesională şi şcoală de maiştri la Liceul  Nr. 3, actualmente „Avram Iancu.”. Din anul 1990 am avut o Societate comercială, ajungând, ca în anul 1999 să cumpăr la licitaţie, fabrica de cărămidă de la Târnava. Din păcate, în 2001, a trebuit să renunţ la orice activitate, fiind pensionat pe caz de boală, cu gradul II de invaliditate. A fost momentul când, pasiunea de colecţionar de timbre şi cărţi poştale ilustrate, m-a ajutat să trec peste şocul pe care l-am avut la primirea deciziei de pensionare.

Dacă până la publicarea recentelor volume, d-l ing. Ioan Dejugan a mai desfășurat activitate publicistică-literară ?

În  martie 1990 apare la Sibiu „Curierul Filatelic”, prima revistă particulară de speecialitate, la care am fost printre primii colaboratori permanenţi şi sponsor în acelaşi timp. Şi în prezent sunt colaborator al revistei, scriind articole la rubrica de cartofilie și sunt corespondent al revistei „Filatelica.ro”. În august 2013, Casa de presă și Editura Tribuna  publică albumul „OCNA SIBIULUI- 750 de ani de la prima atestare documentară” în care toate vederile de epocă sunt din colecția mea personală. În anul 2016, Casa de Presă și Editura Tribuna publică un album, al d-nei Sorana Maier, intitulat „Sibiu, orșul premierelor ” editat în cadrul proiectului Tribuna Music & More II, cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu și Consiliul Local Sibiu, album în care, o parte din vederile prezentate, fac parte din colecția mea.

Care au fost și rămas marile pasiuni ale autorului celor 2 volume și prin ce s-au concretizat aceste pasiuni ?

Ca şi foarte mulţi copii din generaţia noastră, am colecţionat timbre încă de pe băncile şcolii. Ca student, nu mi-a permis bugetul să-mi satisfac această pasiune. Revenind în Sibiu, în 1978 am devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România (A.F.R.), filiala Sibiu. Profesor fiind, am încercat să le insuflu această pasiune, atât colegilor de cancelarie cât şi elevilor, astfel am ajuns ca în scurt timp să am o grupă de cca. 150 persoane care aveau abonament la emisiunile de timbre. În scurt timp am fost ales ca preşedinte al Cercului Filatelic Sibiu şi apoi am ocupat şi funcţia de vicepreşedinte al A.F.R. Sibiu În cadrul Asociaţiei Filateliştilor din judeţul Sibiu, mă ocup de organizarea expoziţiilor filatelice în Sibiu precum şi de relizarea unor plicuri speciale şi ştampile comemorative cu ocazia diferitelor aniversări, comemorări sau evenimente importante din viaţa sibienilor și nu numai.

Din momentul în care am revenit în Sibiu, pe lângă filatelie am început să mă ocup şi de cartofilie (colecţionarea cărţilor poştale ilustrate) şi anume de colecţionarea vederilor vechi din Sibiu şi Ocna Sibiului. Din anul 1988 sunt atestat ca membru de juriu având carnetul nr.211/23.02.1988 şi membru de onoare al Asociaţiei Filateliştilor din România.

O altă pasiune a mea este grafica în tuș și pictura pe sticlă. După ce am fost obligat să mă pensionez, am descoperit şi un „talent” şi anume acela de „pictor”. Mai mult în joacă şi din dorinţa de a-mi umple timpul, am încercat să desenez şi să pictez. La început am făcut desene care aveau legătură cu pasiunea de colecţionar de vederi vechi. Astfel am început să fac desene în tuş pe sticlă cu imagini din Sibiu, în special din Sibiul vechi, inspirat fiind de vederile pe care le am. La îndemnul soţiei am relizat şi câteva tablouri în ulei, dar tot pe sticlă. Apoi am încercat să fac icoane pe sticlă. Am realizat câteva, după care am vrut să aflu o părere autorizată despre „valoarea” lor artistică. M-am dus la un muzeu, am rugat un muzeograf, pe care nu-l cunoşteam, să vină să-mi vadă „operele” şi să-şi spună părerea. Spre surprinderea mea, dar şi a lui, a fost plăcut surprins şi dându-mi O.K.-ul , am prins curaj şi am continuat să pictez icoane şi tablouri în ulei pe sticlă. Din păcate, ziua are prea puţine ore şi nu reuşesc să le fac pe toate. În ultimii ani, prioritate a avut cartea care a fost lansată în 2017 iar acuma, pe primul plan, este finalizarea volumului 3 al cărții.

Pasiunea de colecționar s-a concretizat prin câteva exponate cu diferite teme: Istorie, Pictură românească, Cosmos, Sibiu-burg medieval, Sibiu-viața economică și socială, Sibiul noaptea, Ocna Sibiului etc cu care am participat, începând cu anul 1981, la cca. 100 expoziții din țară și străinătate obținând diferite diplome, medalii și premii. De exemplu cu exponatul de cosmos am obţinut VERMEIL MARE la expoziţia Interastrofilex 1990 de la Botoşani, VERMEIL în 1985 la Ploieşti, în 1989 la Sibiu, în 1991 la Caracal, în 2011  la Sibiu. ARGINT MARE în 1988 la expoziţia internaţională de la Potsdam (fostul R.D.G.), în 1993 la expoziţia internaţională de la Budapesta, în 2007 la expoziţia bilaterală Sibiu- Luxemburg, etc. Cu exponatul de pictură românească – cărţi poştale maxime- am obţinut AUR la expoziţia de la Chişinău (R. Moldova), VERMEIL în 1990 la expoziţia Mediensfila etc. Cu exponatul de cartofilie Sibiul-burg medieval am obţinut AUR în 2011 la expoziţia de la Chişinău (R. Moldova) şi la Naţionala de la Timişoara din 2013,VERMEIL în 2011 la naţionala de la Constanţa şi la Timişoara în 2012, în 2014, cu exponatul „Sibiu-burg medieval. Viața socială” la expoziția internațională „HUNFILA 2014” de la Debrecen am obținul diplomă în rang de medalie de aur și Premiul special al juriului etc.

Ce va determinat să vă dedicați activitatea de cercetare științifico-istorică și literară de a prezenta istoria orașului Sibbiu/Hermannstadt folosind colecția de cărți poștale din perioada 1896-1947 ?

Sibian fiind, am vrut să aflu cum arăta oraşul natal, să văd evoluţia lui în timp, să văd clădiri care au fost demolate. Această curiozitate am putut să o satisfac prin colecţionarea acestor vederi care de fapt reprezintă istoria oraşului. Curiozitatea a mers şi mai departe şi am vrut să aflu mai multe detalii legate de fiecare imagine din vederi. Am început să caut documente, cărţi din care să aflu denumiri anterioare avute de străzi şi pieţe, când au fost construite anumite clădiri, care a fost destinaţia iniţială a lor, cine a fost arhitectul, ce destinaţii au avut de-alungul anilor şi când au fost demolate, dacă clădirile nu mai există.

Cu toate că m-am născut, am crescut şi mi-am petrecut cea mai mare parte din viaţă în Sibiu, de abia după ce am început să studiez cu mai multă atenţie istoria fiecărei clădiri, am aflat foarte multe lucruri noi. Aceste informaţii, nu  am vrut să le ţin numai pentru mine şi astfel am realizat un exponat de cartofilie pe care l-am prezentat în sala EXPO a Primăriei Municipiului Sibiu în cadrul unei expoziţii, pe care am organizat-o în decembrie 2011, cu ocazia aniversării a 820 de ani de la atestarea documentară a oraşului.

Deoarece marea majoritate a vederilor din acea perioadă sunt în limba germană şi maghiară, o simplă etalare a vederilor nu ar fi avut rezultatul dorit şi anume acela ca vizitatorii sibieni sau turiştii aflaţi în Sibiu, să înveţe ceva despre oraşul în care trăiesc sau pe care-l vizitează. În consecinţă, fiecare imagine a fost însoţită de explicaţii, mai vaste sau mai sumare, în funcţie de informaţiile pe care le –am deţinut sau de importanţa imaginii. Documentându-mă pentru exponatul de cartofilie „ Sibiul- burg medieval”, am ajuns la concluzia că lipseşte o carte cu istoria şi totodată un ghid al Sibiului care să fie ilustrată  cu multe imagini, cu atât mai puţin o carte cu vederi vechi care să aibe şi explicaţii legate de istoria obiectivului prezentat , arhitectură, destinaţia avută în decursul anilor, modificări suferite, când a fost demolat, etc. Astfel am ajuns să-mi doresc să scriu şi să tipăresc o carte care să satisfacă aceste cerinţe. Cartea, sper să fie şi un punct de pornire în viitoarea pasiune de colecţionar de cartofilie a unor tineri sibieni şi nu numai. Sunt convins că, pentru cineva care este îndrăgostit de oraşul natal, de oraşul în care trăieşte, sau de un alt loc, din minunata noastră ţară, şi dacă vede cât de frumoase sunt vederile, atât cele vechi cât şi cele noi, nu este greu să facă o pasiune pentru o astfel de colecţie. Dar, ca la orice activitate, trebuie pasiune, consecvenţă, ordine în gândire şi documentare.

Şi expoziţiile filatelice pe care le organizăm au ca scop popularizarea filateliei în rândul populaţiei şi în special a tineretului, deoarece filatelia este un mijloc de educaţie şi informare în toate domeniile. cultură, artă, floră, faună, sport, tehnică, cosmos, etc.

Cum ați reușit să realizați această bogată colecție de cărți poștale care a devenit sursa celor două volume cu valoare de unicat în studiul și prezentarea istoriei burgului de pe malurile râului Cibin ?

Așa cum am mai spus, sunt cca. 40 de ani de când colecționez vederi cu imagini din Sibiu. Acestea le-am achiziționat de la alți colecționari din țară sau străinătate. În ultimii ani, internetul este cel care ne ajută, pe noi colecționarii, să ne îmbogățim colecțiile. Dar o colecție se face, în primul rând, cu  multă pasiune şi prin renunţarea la alte plăceri, deoarece, ca oricare altă pasiune şi aceasta este costisitoare.

Povestiți ceva despre conținutul documentar și ilustrativ al colecției de cărți poștale din Sibiu din perioada 1896-1947.

În cele 645 de pagini ale celor două volume sunt scanate 1734 vederi din colecția personală precum și numeroase reclame scanate din Cărți de adrese (Adressbuch) ale Sibiului începând cu anul 1898, hărți ale orașului din diferite perioade, acțiuni ale unor bănci sau firme din Sibiu, facturi, scrisori sau plicuri cu antet etc. Vederile sunt însoțite de scurte descrieri, istorioare sau legende. Dar nu vreau să dezvălui prea multe pentru a nu răpi cititorului plăcerea de a descoperi singur istoria orașului.

Cum  au fost primite și apreciate cele 2 volume de către cercetătorii consacrați studiului istoric al Sibiului?

După umila mea părere, cartea a fost primită foarte bine, fiind considerată ca cea mai originală și mai complexă din domeniul cartofiliei.. Dar cred că cel mai bine ar fi să solicitați părerea chiar cercetătorilor respectivi.

Dacă autorul ing. Ioan Dejugan mai are pe masa de lucru și alte proiecte?

În prezent lucrez la volumul 3 al cărțiiSIBIU/HERMANSTADT ISTORIE ILUSTRATĂ-Colecție de cărți poștale 1896-1947” în care vor vedea lumina tiparului și celelalte vederi (cca.400) din colecția mea.

Cu ocazia aniversării, la 20 iunie 2018, a 160 de ani de la deschiderea oficială a băilor calde din Ocna Sibiului, va apare „O istorie ilustrată a stațiunii Ocna Sibiului”, lucrare executată pe baza colecției mele de vederi vechi din stațiune și tipărită în colaborare cu Primăria orașului Ocna Sibiului și a primarulu Predescu George Claudiu.

Am lăsat în finalul interviului un spațiu  în care să ne prezentați și raporturile dumneavoastră cu armata în vremea serviciului militar. Altcumva spus, dacă autorul ing.Ioan Dejugan și-a satisfăcut serviciul militar obligatoriu și dacă da, să ne spuneți ceva despre această etapă a vieții și dacă aceasta va fost de folos în viață?

Stagiul militar l-am satisfăcut la Căi Ferate. Am urmat şcoala de gradaţi la Focşani, apoi şcoala de comandanţi de plutoane (segent cu diagonală) de la Chitila pe care am terminat-o la 30 august 1968. Am fost repartizat ca şi locţiitor comandant de pluton la un punct de lucru la Ploieşti, apoi comandant punct de lucru la Slănic Prahova. De aici am fost detaşat la şantierul de la Vârciorova şi în final am fost detaşat ca şi comandant de pluton la Brigada Căi Ferate din incinta Ministerului Transporturilor de unde m-am şi eliberat cu gradul de sublocotenent în rezervă. Stagiul militar m-a format ca om, am învăţat să fiu punctual, ordonat, să am spirit organizatoric şi să lucrez cu oamenii. Sunt convins că armata obligatorie ar fi foarte bine venită în această perioadă  a ţării noastre. Cred că vorba din bătrâni, care spune că cel care nu a făcut armata nu este bărbat, este foarte adevărată şi lipsa stagiului militar obligatoriu se face simţită.

Col(r) V. Neghina

FOTO 1,  FOTO 2,(dați clic)

 

Previous Article
Next Article