Filiala Județeană „Sarmizegetusa” – Hunedoara

Armata și Biserica – în anul Centenarului marii Uniri

 Vineri, 19 octombrie 2018, la Alba Iulia, în Catedrala Ortodoxă Română, unde au fost încoronați Regele Ferdinand I și Regina Maria, s-a desfășurat o manifestare spiritual-patriotică intitulată *Biserica și Armata – în anul Centenarului Marii Uniri*, organizată de Filiala Județeană „Sarmizegetusa” – Hunedoara a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „Alexandru Ioan Cuza” și Arhiepiscopia Alba Iulia, cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei.

În Catedrala Ortodoxă din Alba-Iulia (Catedrala Reîntregirii sau Catedrala Încoronării ) cu hramul „Sfânta Treime” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” s-a săvârșit  un Te Deum pentru toți membrii Asociației județene.

În predică, Înaltpresfințitul Părinte Irineu, a subliniat necesitatea de a fi uniți în tot ceea ce facem pentru bunăstarea poporului și cinstirea gloriei eroilor patriei din toate timpurile care și-au dat viața pentru ca astăzi România să existe. Nu este întâmplător că la 100 de ani de la Marea Unire, Înaltpresfințitul Părinte Irineu Pop, născut în localitatea Băsești, de unde Gheorghe Pop de Băsești a venit și prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, conduce destinele Catedralei Reîntregirii.

La final, rezerviștii au acordat Omagiu, Hrisoave și Atestate Centenar, iar președintele Cultului Eroilor din Hunedoara a dat o madalie centenară dedicată Centenarului Marii Uniri – cu atestat, iar Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a transmis un gând de suflet tuturor celor prezenți și a înmânat Hrisoavele Centenar.

Discursul, colonelui (rtr) Dănilă Moldovan – președintele Filialei Județene *Sarmizegetusa*- Hunedoara a fost apreciat de către participanți.

ÎNALT PREASFINȚIA VOASTRĂ DR. IRINEU, Arhiepiscopul Alba Iuliei,

camarazii mei de bătrânețe, distinse doamne – soții ale camarazilor,

Noi, o companie de peste 80 de foști combatanți în Armata Română și un pluton de soții ale noastre, am venit astăzi 19 octombrie 2018, la Alba Iulia în Catedrala Încoronării. Noi toți, membrii ai Asociației județene *Sarmizegetusa* – Hunedoara a cadrelor militare în rezervă și retragere venim din ținutul Hunedoarei, acolo unde a început povestea românilor, având drept mărturie cele două capitale, a dacilor, Sarmizegetusa Regia – în Munții Orăștiei și a românilor Ulpia Traiana Sarmizegetusa – în Țara Hațegului.

În derularea istorică, povestea începută acolo, pe plai hunedorean, atinge apogeul frumușeții și împlinirii sale, aici la Alba Iulia în urmă cu 100 de ani, când strănepoții părinților istorici Decebal și Traian își vor da întâlnire pe Platoul Romanilor, să împlinească visul desprins din poveste.

Alba Iulia, oraș cu nume de legendă. Aici în acest oraș a semănat Mihai, întâiul Domnitor al tuturor românilor, bobul Unirii, Horia și Cloșca l-au udat cu sângele lor, iar moșii mei l-au cules în spicele cele multe ale simțirii de Români, clădind Stogul ROMÂNIEI DODOLOAȚE.

Suntem în Alba Iulia, orașul în care a început Anul ZERO al Statului Național Unitar Român. Suntem, aici în acest oraș, locul unde s-a pecetluit odată pentru totdeauna destinul unității românilor și s-a auzit cea de-a doua mare spovedanie a Românilor, prima fiind la Blaj.

Suntem în Alba Iulia, unde nu este cută de pământ care să nu vorbească despre un POPOR ORFAN, fără cuvânt și ascultare, dar care a avut tăria ca în urmă cu 100 de ani, adunându-se mai mult de 100.000, să semneze în neștiința lor de carte, cu talpa picioarelor pe ogorul pregătit de marele miracol unificator – ACTUL UNIRII. Iată pe scurt, fundația istorică, zidită la Alba Iulia, pentru Marele Vis al Neamului. – ALBA IULIA – devenind capitala Românismului, pe care Bunul Dumnezeu cu puterea harului Său și Voința Neamului Meu, a transformat-o în Altar al Românismului.

Excelențele Voastre, Camarazii mei dragi, Doamnelor,

Astăzi, 19 octombrie 2018, la doar o lună și jumătate până la împlinirea Centenarului Marii Uniri, am venit în pelerinaj în această plăcută și măreață catedrală, care nu are pereche  în toată românimea. Cel puțin  două sunt motivele neperechii. Odată timpul record în care a fost ridicată: un an și 6 luni și a doua oară, pentru că Biserica de Încoronare, cum va fi denumită în epocă, a fost locul ceremoniei de încoronare, act final ce simbolizează unirea tuturor românilor  *de la Nistru până la Tisa*, sub Coroana României Mari.

Dragii mei,

O clipă, doar o clipă vă rog să priviți cu toții spre înaltul cupolei și prin puterea minții să trăiți în comuniune cu moșii noștri, cei peste 100.000 născuți în urmă cu 100 de ani, pe câmpul din fața bisericii și să transcedeți într-o trăire a simțirii, mândria de a fi români liberi, așa cum au trăit-o ei. Dacă veți reuși, înseamnă că nu am venit degeaba, aici în lăcașul creștin ortodox ce pecetluiește peste veacuri voința pământească a moșilor noștrii, cu voința Bunului Dumnezeu, ca românii să fie unul și același neam și popor unit statal într-o ROMÂNIE CREȘTINĂ, în vecii vecilor.

Înaltpresfinția Voastră,

Cel de-al cincelea patriarh al B.O.R. – Patriarhul TEOCTIST, cel cu chipul de patriarh biblic, spunea într-o pastorală adresată armatei următoarele: *Așa cum literele A și B sunt primele din alfabetul românesc, tot așa Armata și Biserica sunt primele instituții ale Neamului Românesc*, și mai spunea bunul și înțeleptul patriarh *că dacă învierea lui Hristos o vestea Biserica prin slujitorii săi, tot astfel vestea învierii Neamului întru libertate o vestea Armata și oștenii săi.*  Spunea Prefericitul Părinte Teoctist, un adevăr istoric? Categoric… DA. Biserica și Armata sunt cele două instituții care au dat Nemurirea și Dăinuirea Neamului Românesc, după fiecare grea încercare.

Înaltpresfinția Voastră,

Noi, reprezentanții Armatei, aflați în postura de post serviciu militar activ, adică cu arma la picior, am venit astăzi aici, în această Catedrală a Încoronării, în calitate de fii bisericești, ca împreună să rememorăm înălțătorul act solemn petrecut aici, în acea zi memorabilă de 15 octombrie 1922, când suveranii Regatului Româmiei s-au întronat și încoronat de drept și de fapt, Rege și Regină a Regatului ce urma să cuprindă toți frații și surorile Neamului.

Ca fii și fiice, nerătăcitori ce suntem, am venit la Centenarul Marii Uniri, cu gândirea curată de proslăvire a Bunului dumnezeu, pentru a primi binecuvântarea Înaltpreasfinției Voastre și îmbrățișarea arhierească, drept răsplată pentru buna noastră credință.

Și vă raportăm Înaltpreasfinția Voastră acum în anul Centenarului, că noi ca buni și de nădejde slujitori ai Patriei sub drapelul TRICOLOR, săditori ai seminței patriotismului și a mândriei de român, nu vom pregeta să fim gata mereu la datorie și să ne conjugăm eforturile cu slujitorii devotați ai Arhiepiscopiei Alba Iuliei, pentru a lucra împreună, plăcut lui Dumnezeu, pentru păstrarea graiului dulce românesc, a țarinelor strămoșești, a datinelor, a doinelor și obiceiurilor, a credinței din strămoși, pentru a rămâne ce am fost și dacă se poate și mai bine ca acuma, dar neapărat stat național unitar – ROMÂNIA – liberă și independentă.

Înaltpresfinția Voastră,

Cuvine-se să aducem prinos de mulțumire pentru primirea mai mult decât părintească și cu toată iubirea creștinească să oferim acuma recunoștința noastră dr. Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, pe care odată cu binecuvântarea Excelenței Voastre să o revărsăm spre toți protopopii și preoții slujitori, întru Biserica Neamului, aflați în cuprinsul Arhiepiscopiei Alba Iuliei..

Așa să ne ajute dumnezeu! Vă mulțumim!.

Excelența Voastră,

Îngăduiți-mi un post scriptum, prin care doresc să-mi exprim regretul pentru că nu s-a implinit o dorință a Reginei Maria, cuprinsă într-o scrisoare din iulie 1926, adresată lui *Nando* , adică Regelui Ferdinand I. Citez: *Când eream tânără doream să fiu înmormântată la Horezu, Jean Duca și Carol, știu locul, dar acum, consider că locul potrivit pentru noi doi ar fi în fața catedralei de la Alba Iulia, în curtea interioară, doar tu și cu mine, dar nu în biserică, ci în pământ, biserica poate să stea în spatele nostru cu ușile deschise*… Am încheiat citatul.

Înaltpresfinția Voastră,

Ar fi fost prea frumos să fi fost împreună cu slujitorii catedralei și santinele permanente al mormintelor regale. Pentru Alba Iulia, capitala românismului, regii încoronați aici, era bine să fi fost înmormântați aici. S-o fi gândit cineva, să nu aibă peste veacuri soarta lui Ștefan, înmormântat la Putna. Și totuși, la ieșire, imaginați-vă că odihnesc în fața Catedralei.

La statuia lui Mihai Viteazul, președintele a spus:

Acum, la 418 ani de la UNIREA cea dintâi a tuturor românilor sub un singur sceptru domnesc, chipul lui MIHAI VITEAZUL, evocat de această statuie, pare că ne cuprinde pe toți în DRAGOSTEA LUI DE NEAM ȘI DE CREDINȚĂ STRĂMOȘEASCĂ. ÎN EL CINSTIM LEGĂMÂNTUL DE SÂNGE, ACEL LEGĂMÂNT ULTIM DE PE CÂMPIA TURZII, DINTRE SUFLETUL NEAMULUI ȘI SÂNGELE VĂRSAT, pentru ca nicicând să nu se stingă făclia libertății și a dreptului legitim al românilor de a privi spre cerul senin și deschis al lui Dumnezeu. Să fie acest legământ veșnic și de neuitat, asemenea EROULUI pe care îl numim cu atâta drag și nețărmurită pietate MIHAI VITEAZUL.

 Purtător de cuvânt *Sarmizegetusa*- Hunedoara, Colonel (r) Virgil SANDA

 

Previous Article
Next Article